Monday, January 28, 2013

Cu verisorii gaurilor negre e greu. Cu fabulatiile mele si mai si

Cu verisorii gaurilor negre e greu. Cu fabulatiile mele si mai si

Buuuuuuuun
Sa ne lamurim un pic cu astea cu primul atom:) fireste ca stiu, eram acolo sa fac poze, dar nu mai pot pune pe facebook, deci doar povestesc.
Cam asa:
- ne-am nascut toti deodata, dar fix deodata, la fel, prin acelasi loc, cu acelasi scop (nu ma intrebati care, faceam doar poze)
- de ce? mare intrebare, ne framanta oarecum:) de ceva mii de ani; pentru ca trebuia, as zice, riscant
- ne-am trezit pe lume, fiecare cum suntem, exceptional de perversa poveste, de la crime si mere, la serenitate
- ne cramponam enorm de cotidian, enorm, enorm, enorm... mai urmaresc din astea cu morgan freeman narator despre Univers, asa ma montez, reusesc sa ma trezesc a doua zi; sa-mi zic: ce frumoasa poveste asta cu stelele, cat de nimeni suntem, eu mai ales:) functioneaza, de fiecare data, believe me
- suntem cu totii frumosi, de o cruzime incredibila si, in acelasi timp, de o inocenta greu de pus in cuvintele astea pe care le folosim noi ca si mijloc de comunicare; avansat sau nu, ma gandesc ca o fi si altul la care nu avem acces, ca atat trebuie sa facem (imi place verbul a trebui)
- ne prafuim cu aruncatul in viata, mai lin, mai ca in zid, whatever, tot se intampla; ne plangem de tot, in minte sau altora; de obicei, altora
- uitam de rasarit, de apus, de padure, de zambet, de lacrima adevarata, de val neinceput, desi si-ar fi dorit el, valul
- ne prefacem ca suntem atat de ocupati, incat nu mai putem sprijini pe nimeni, nicicum, niciodata, nicicand
- zambim uneori tamp, dimineata, la trezirea cu gene amestecate de somn si liniste, ne speriem: cum adica sa avem starea aia? o prostie, fireste
- foarte rar ne amintim ca: bine, ma, cum adica noi venim din praf de stele? parul de pe maini reactioneaza urgent, il punem la respect rapid; de ce dracu ne-am increde in instinct? cine a mai auzit de praf de stele?
- ne place povestea cu euglena verde, ce fain suna, ca banc.... chiar suna fain:)))) dar, daca o fi adevarat, prin lantul asta trofic, prin care misunam si noi? noi, astia, care suntem Dumnezeu pe pamant, desigur, si care le stim pe toate
- no bun, cu primul atom, ca de-aici am inceput; eu cred ca nici nu a existat si tot ce am devenit intre timp e doar o poveste despre cum am fi daca am fi. Om fi, n-om fi? La cat de ocupati suntem, cred ca nici nu are vreo importanta. Astea cu atomii sunt o inventie a cercetatorilor britanici menita sa ne prosteasca, pe noi astia care le stim pe toate, ni se permite orice si, fireste, suntem doar vecini cu amicii verisorilor gaurilor negre. Alea, care se mai gandesc si ele daca au chef sa fie descoperite de Stephen William Hawking:). Si, uneori, chiar il lasa.

Sunday, January 27, 2013

Baiatul acesta dragut, fascinant sau cum vreti sa-i spuneti, implineste astazi o varsta. E clujean de-al meu, de care ma mandresc, oricat face lumea bascau de cinematograful care ii poarta numele sau de cat de mult vorbeste si tot asa. Adica, un fel de lume.

Am facut o emisiune impreuna, o ora, ca asa era atunci la tvr3, la sport. A povestit lucruri incredibile pentru istoria Clujului, cum chiulea de la scoala si manca pachetelul de acasa in spatele portii lui "U". A cantat imnul vechi al Universitatii din anii 50 in acea emisiune. A povestit ce inseamna conditia fizica, sportul, pentru un actor. 
Plus, faza din filmul Harap Alb, in care la a doua dubla, atunci cand el sarea din castel pe cal, bietul cal alb s-a tras. Era prea mult. Niste kilograme la mijloc. Si Harap Alb, adica acest domn sarbatorit de astazi, si-a luat o tranta cat casa. Destept cal:)))) in emisiune am zis doar: bietul cal. Tampita replica:))) Ne pasa de oameni, nu de cai, teoretic.
Whatever.... a doua noapte, acelasi domn-baiat dragut, in direct la prietenul tuturor romanilor, adica dan diaconescu..... 4 ore, moderatorul abia a legat cateva cuvinte.
Ma mandresc cu asta, cu emisiunea de o ora cu Florin Piersic, in care am vorbit si eu:))))))); la final, a fost un scump, si-a sunat impresara si a zis: fata asta e mortala, m-a lasat si pe mine sa vorbesc.
Dincolo de toate acestea, La Multi Ani, Florin. Sa fii sanatos, sa te bucuri de viata, asa cum nu o inteleg cei care cred ca vorbesti prea mult. Cand vei tacea, clujenii vor intelege, vor respecta, nu vor vorbi mult, restul vor transmite in direct.

Foto: arhiva personala

Thursday, January 24, 2013

Soc si groaza, doua postari intr-o zi
A doua, de-a dreptul pozitiva:)

Baiatul asta despre care scriu acum este asa, cumva, atemporal. De fapt, nici nu exista, ca nu poate exista asa ceva in vremurile astea in care frate pe frate ingroapa.
El este baiatul care lucra intr-o zi la ceva electromecanice, nici pamantul nu stie bine, doar el, desigur. Cand, brusc (desi e complet nepotrivit in ce-l priveste) apare la Mesagerul Transilvan. Intr-o frumoasa zi.
L-am dus la sport, cu forta. I-am zis ce le-am zis tuturor fotografilor cu care am lucrat: daca nu inveti sa faci poze in miscare, te-ai ratat. Sportul te face fotograf. N-a comentat. Sfios, socant de respectuos atunci si, cu atat mai mult acum. Cu aceeasi privire blanda, pregatit tot timpul sa stranga o mana calda sau sa o sarute. Au trecut ani de atunci, nu i-a pasat nimanui exact ce face baiatul asta, cum se descurca, cine e, ce face, ce vrea. Tot timpul avea o vorba buna, un ras sfios, timid si plin de o caldura rara.
Scrie, nu doar face fotografii. Si scrie bine, cu bun-simt si respectarea adevarului. Nimeni, niciodata, nu i-a dat JOBUL ACELA. Adica, stiti voi, acela care te scuteste de griji financiare cu adevarat. S-a straduit, a muncit, indiferent unde a fost, nu si-a facut numele de ras.
In continuare, si astazi, e acelasi baiat dragut, sensibil, de neinlocuit. Nu conteaza unde munceste si ce face. Pentru mine este acelasi baiat.
Dan Bodea este el. Baiatul cu parul albit de atata implicare. Nu am avut niciodata timp sa iti spun toate lucrurile acestea, dar acum, daca ti-ai facut cont de Facebook:), fac o nebunie: imi esti tare drag si te respect pana la capat!
Trebuie sa scriu ceva

Neobisnuit la ora asta pentru scris. Asa simt, asa fac. Simplu, si cine o fi acolo sus, preferabil Dumnezeu:), stie ca sunt recunoscatoare pentru felul acesta de viata imposibil, care uneori imi ofera si acest avantaj.

Deci, astazi, despre trebuie.
Cand aud ca o persoana aflata in dialog cu mine incepe cu trebuie, simt ca trebuie sa opresc explozia care abia asteapta dupa colt. Cam asa:
- trebuie sa nu mai fumezi
- trebuie sa fii mai atenta ce vorbesti, lumea e rea
- trebuie sa fii atenta ce vorbesti, fii o doamna
- trebuie sa ai grija de banii tai, nu sa-i arunci pe orice
- trebuie sa nu te mai bagi in subiectele sensibile (???)
- trebuie sa nu mai faci poze
- trebuie sa lasi in pace copiii, stiu ca ii iubesti, dar vezi si tu ce vremuri traim, fiecare cu copiii lui
- trebuie sa nu te mai contrezi cu oamenii, lasa-i sa spuna ce vor si daca nu au dreptate, dar se poarta ca atare
- trebuie sa taci
- trebuie sa le mai lasi naibii pe toate si sa nu mai tot pui atata la suflet

- trebuie sa te gandesti, ce naiba faci peste 20 de ani? tu crezi ca tot asa va fi, cum e acum cu astia? va fi mai rau, nu-ti pasa de nimic
- trebuie sa nu mai aduni atatea flori, ca n-ai spatiu
- trebuie sa inviti la ziua ta pe x, y, z
- trebuie sa nu mai mergi la atatea nunti si botezuri
- trebuie sa ai grija cum te imbraci tot timpul
- trebuie sa mai taci
- trebuie sa fii la fel de puternica, nu te lasa, nu conteaza ce ti se intampla
- trebuie sa rabzi, Dumnezeu e sus, el ne da tot, n-avem ce face, ne ducem crucea
- trebuie sa te gandesti ca oricat e de greu, ne ducem crucea
- trebuie sa mai termini cu serile in oras, ai o varsta
- trebuie sa mai mergi la biserica
- trebuie sa fii mai diplomata, nu le mai spune oamenilor adevarul
- trebuie sa mergi acolo, acolo si acolo
- trebuie sa spui aia, aia si aia
- trebuie sa nu mai mananci tot felul de lucruri interzise; da, stiu, nu esti grasa, iti permiti, dar nu e bine, o sa mori mai devreme
- trebuie sa te gandesti la viitorul tau, o sa fii singura intr-o zi, n-ai copii, familie, planuri; sa vedem, ce faci atunci?
- trebuie sa taci, macar acum, cand EU trebuie sa vorbesc
- trebuie sa iti placa ce muzica se poarta, ce filme conteaza acum, ce carti citeste lumea, nu ce crezi tu
- trebuie sa o lasi mai usor, nu schimbi lumea
- trebuie sa te mai prefaci uneori, nu mai fi directa
- trebuie sa mananci de cel putin 3 ori pe zi, cu 2 gustari intre mese
- trebuie sa bei 2 litri de apa zilnic
- trebuie sa termini cu prostiile astea, sunt niste prostii
- trebuie sa nu mai traiesti in trecut
- trebuie sa nu mai traiesti in viitor
- trebuie sa nu mai traiesti in prezent.
Personal, cred ca trebuie sa ma gandesc la un singur lucru: la cei putini si dragi, care au gasit varianta exceptionala a verbului a trebui: trebuie sa mai vii pe la noi. Neaparat.

Sursa foto: itunes.apple.com

Sunday, January 20, 2013

Cu fum. De tigari

Mi-am desfacut o bere si am aprins o tigara. Marlboro rosu, lung. Tigara tare. Asta fumez de ani de zile. Dupa ce am trecut prin carpati fara, cu mentol (de la Terapia), unirea comunista, ateneu, mahorca, ligeros, partagas, h upmann din cuba, de negasit, de 25 de ani, gauloise, camel fara filtru, lucky strike, apollonia, bt, assos, lm, chesterfield si tot asa. Inclusiv Kent lung, care e dumnezeul tigarilor in romania, nu pt gust, pt cum deschideai usi cu el, oricand. Chiar si acum, desi pare incredibil.
Cu toate acestea, sunt de acord cu noul trend din Cluj de a nu se mai fuma in spatii publice inchise. SPATII PUBLICE INCHISE. Adica, primarie, prefectura, banci, administratie financiara, garda financiara, crematoriu etc. Asta inteleg eu prin spatii publice, oficiale. In toate acestea, nici acum nu se fumeaza. Nu inteleg prin asta insa, restaurante, baruri, cafenele. O afacere privata ii da dreptul acelui patron sa decida cum isi imparte spatiul. Dupa mine, ar trebui sa fie simplu: ori de fumatori, ori de nefumatori. Nu impartite, jumate se fumeaza, jumate ba. Nu e ok. Tot fumul se duce dincolo, niciun patron nu investeste in tehnologie cu curenti ascendenti. Totusi, exista deja spatii destinate doar nefumatorilor. Clar. Locatii de fumatori sau de nefumatori. Totusi, nu inteleg de ce toate locatiile de acest fel destinate nefumatorilor sunt aproape goale, iar cele destinate fumatorilor sunt pline. Ah, da... pt atmosfera. Cheful mare si nebunia nu e niciodata la nefumatori. OK, fiecare cu alegerea lui. Si cu atmosfera lui. Nu am nicio problema sa existe 5000 de nefumatori in Cluj sau in orice metropola si 50 de fumatori.
Ce nu inteleg este urmatoarea treaba: ce cauta nefumatorii in spatiile de fumatori, TOT TIMPUL, dupa care incep petitii, sunt nemultumiti, comenteaza etc? Ce? Spunea un amic azi pe o retea de 2 lei de socializare ca si-ar vedea cu mult mai mult drag prietenii FUMATORI in zone de nefumatori. Ca ce fain ar fi! Buuuuuuuuuun.... no problem. Ma intreb si eu ca prostul: de ce draga prietene nu poti accepta acei prieteni ca fumatori, asta face parte din ei? Daca nu-i placi asa, lasa-i in pace. Care e problema ca unii vor sa moara mai devreme? De ce totul se rezuma la ce vor nefumatorii, care oricum au deja spatiile lor amenajate? Prietenii lor fumatori merg oricum in acele spatii, accepta asta, stau cat pot, 1-2 ore, mai ies afara la tigara, mai rabda, dar o fac. Dupa care pleaca, pentru ca nu e lumea lor. De ce nu se poate invers, daca prietenia nu tine de fumatori si nefumatori?
Ma uit prin Cluj de multe ori cum stau angajatii pe craca, exact ca vrabiile, in fata sediilor, fumand. Institutiile alea publice nu au nicio obligatie? Exista niste reguli PSI, nu le-am vazut aplicate nicaieri, oriunde am lucrat sau am intrebat de ele, adica spatii clar delimitate pentru fumatori, cu acces la ferestre etc.
Nu am probleme, interziceti fumatul, votez pt asta, in majoritatea locurilor din oras. Publice sau nu. Dar nu ma obligati sa ma asortez unei politici discrimatorii pt fumatori. Nici vorba, nu o sa fac asta.
Am si eu acasa betisoare cu miros de floare de camp, de colt, de orhidee, de mucegai chiar. Fac ceai exceptional. Gatesc de vis. Sunt perfecta la din astea. Cu modestie, fireste:) Dar, fumez. De 2 lei. Nu ma incadrez in noul curent. Stiti ceva? Fiecare cu curentul lui. Alegem fiecare. Nefumatorii la spatii de nefumatori, fumatorii la spatii de fumatori. E simplu. Nu mai intersectati intersectiile. Doar alegeti-va prietenii in functie de asta, cum spunea amicul acela, socant, oarecum. Daca asa merge.
Asta e. Marlboro rosu. Bun. Nu tigari-paie, nu figuri, nu talente. As fuma carpati fara, sa apar economia romaniei, nicio sansa, au ingropat fabricile alea.

PS Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) nu va recunoaste niciodata cati bani ii intra in conturi din industria tutunului. Aceiasi bani care salveaza vieti. Nu ale fumatorilor din Romania sau Europa, ci ale amaratilor de copii morti de foame din Africa. Cati dintre noi, fumatori sau nu, donam bani pt copii care mor de foame? Da, stiu, sunt patetica. Merci.

Friday, January 04, 2013

C-asa-i in tenis
2013 este un an in care absolut fiecare copil de mingi sau mingii (DEX) se prafuieste. Ce naiba sa facem cu ei? A fost popa cu crucea in seara asta. Mi-am zis: daca bea o gura de vin adevarat ma duc la chef. Vine, pahare (2) cu 15 ml de vin, zice: ciocnesc doar! ok... l-a baut, nu mai intru in amanunte, ma duc la chef; vin ca tot omul acasa si vad jihadul pe net, adica:
"Moartea domnului Nicolaescu mă emoţionează tot atât cât moartea comisarului Miclovan sau Moldovan, zâmbind relaxat cu borşul la gură "Un fleac, m-au ciuruit..." sau recepţionând ploaia de gloanţe ca pe un vibromasaj sub duş".
Fireste ca alergam cu totii dupa accesari sau un fel de recunoastere a valorii dupa accesari.... ma rog, stim cu totii, astia mai prosti ca si copiii de mingi la tenis (mingii, conform DEX), ce inseamna valoarea dupa accesari.. dar, e musai
Dincolo de prostiile astea cu tenisul, daca moare un om, barbat sau femeie, prost sau destept, bun sau rau, geniu sau nu, turnator la securitate sau nu (ca, cine stie? poate si copiii de mingi de pe vremuri pot fi), regizori sau nu, bolnavi sau nu, albi sau nu... poate chiar a murit....
Si, atunci, e simplu: a murit! Nu poti fi mai presus decat un om care a murit.
Dar, totusi, copilul de mingi (mingii, conform DEX) insista: "Pentru păcatul acestui gând sper că voi fi sancţionat de românii creştini adevăraţi, în vreme ce pe domnul Nicolaescu urmează să-l ierte Dumnezeu".
Draga copilule de mingi (mingii, conform DEX), nu vei fi sanctionat de nimeni. Din simplul motiv ca nu-i pasa nimanui de singuratatea ta. E greu de crezut ca stii cum e sa prinzi mingea care trebuie. Adica, aia castigatoare, aia de la asul tras de jucator. De obicei, cand moare un om, barbat sau femeie, prost sau destept, bun sau rau, geniu sau nu, turnator la securitate sau nu (ca, cine stie? poate si copiii de mingi de pe vremuri pot fi), regizori sau nu, bolnavi sau nu, albi sau nu, e doar una. Un as.
PS Ce fac regizorii morti, chiar ma depaseste. Au murit si atat.