Friday, December 21, 2012

Sara la Cluj
Nu am mai ajuns in oras, doar asa, sa plimb cizmele, de o gramada de timp.... seara aceasta a venit insa momentul; am fost invitata de Editura Eikon la lansare de carte, fix in 21 decembrie, cartea lui Victor Lungu si a fostului procuror militar Liviu Domsa, decedat intre timp... "Impuscati-i ca nu-s oameni", despre zilele ingrozitoare din 21-22 decembrie, de la Cluj... sunt convinsa ca e un manuscris pretios, la cum il cunosc pe Victor, voi incepe sa o citesc chiar in seara asta... n-o sa ma apuc sa insir lista de invitati, vorbitori sau cat de bune au fost gazdele, nu are rost... trebuia sa fim acolo cu totii, pentru a aprecia personal asta.... m-a impresionat insa atmosfera de aducere aminte, discursul In Memoriam, intr-o Romanie perimata, care nu mai da bani pe mortii ei din 1989; si m-a mai impresionat incapatanarea lui Victor Lungu de a nu abandona acest subiect dureros si complet dezavantajos pentru unii, care in acele zile au preferat sa asculte ordine si/sau sa imbratiseze sunetul armelor; Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace pe toti cei dusi la ceruri in acele zile
Dincolo de toate acestea, dupa lansare, am mers o bucata de drum pe jos, prin centrul Clujului, prin piata in care se adaposteau de gloante oamenii acum 23 de ani; de departe se auzea pianul; pe scena din piata concerta o d-soara; un frig clar, taios, dar imbunat de sunetele vrajite si nebagat in seama de o gramada de oameni, "inghetati" in timp in fata scenei; un tanar era cu bicicleta, se sprijinea de ea, era tot urechi si vraja.... tarabele cu bunatati erau insirate, ca de obicei, pianul suna incantator, peste toate era cumva o liniste incredibila; o puritate in aer si o joaca superba a luminilor de Craciun; si bradul, si mirosurile, si catedrala maiestuoasa si statuia lui Matei Corvin peste toate, oarecum parinteasca de data asta.....
Greu de definit sentimentul care m-a incercat; aceeasi piata, care acum 23 de ani, cu boscheti si straturi de flori comunist aranjate, printre care suierau gloantele; iar la 10 metri, in intersectia cu Conti, mureau oameni.... am primit o libertate sau am platit-o cu sangele nefericitilor de atunci, dar nu prea stim ce sa facem cu ea....suntem liberi oare? nu ma opresc sa nu ma intreb de atatia ani....