Sara la Cluj
Nu am mai ajuns in oras, doar asa, sa plimb cizmele, de o gramada de
timp.... seara aceasta a venit insa momentul; am fost invitata de Editura Eikon
la lansare de carte, fix in 21 decembrie, cartea lui Victor Lungu si a
fostului procuror militar Liviu Domsa, decedat intre timp...
"Impuscati-i ca nu-s oameni", despre zilele ingrozitoare din 21-22
decembrie, de la Cluj... sunt convinsa ca e un manuscris pretios, la cum
il cunosc pe Victor, voi incepe sa o citesc chiar in seara asta... n-o
sa ma apuc sa insir lista de invitati, vorbitori sau cat de bune au fost
gazdele, nu are rost... trebuia sa fim acolo cu totii, pentru a aprecia
personal asta.... m-a impresionat insa atmosfera de aducere aminte,
discursul In Memoriam, intr-o Romanie perimata, care nu mai da bani pe
mortii ei din 1989; si m-a mai impresionat incapatanarea lui Victor
Lungu de a nu abandona acest subiect dureros si complet dezavantajos
pentru unii, care in acele zile au
preferat sa asculte ordine si/sau sa imbratiseze sunetul armelor;
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace pe toti cei dusi la
ceruri in acele zile
Dincolo de toate acestea, dupa lansare, am mers
o bucata de drum pe jos, prin centrul Clujului, prin piata in care se
adaposteau de gloante oamenii acum 23 de ani; de departe se auzea
pianul; pe scena din piata concerta o d-soara; un frig clar, taios, dar
imbunat de sunetele vrajite si nebagat in seama de o gramada de oameni,
"inghetati" in timp in fata scenei; un tanar era cu bicicleta, se
sprijinea de ea, era tot urechi si vraja.... tarabele cu bunatati erau
insirate, ca de obicei, pianul suna incantator, peste toate era cumva o
liniste incredibila; o puritate in aer si o joaca superba a luminilor de
Craciun; si bradul, si mirosurile, si catedrala maiestuoasa si statuia
lui Matei Corvin peste toate, oarecum parinteasca de data asta.....
Greu de definit sentimentul care m-a incercat; aceeasi piata, care acum
23 de ani, cu boscheti si straturi de flori comunist aranjate, printre
care suierau gloantele; iar la 10 metri, in intersectia cu Conti, mureau
oameni.... am primit o libertate sau am platit-o cu sangele
nefericitilor de atunci, dar nu prea stim ce sa facem cu ea....suntem
liberi oare? nu ma opresc sa nu ma intreb de atatia ani....