Sunday, December 29, 2013

un fel de mai bine cu bine:)

Putem comanda unde credem si vrem, cuiva, creierului, sefilor:), colegilor, familiei, unui caine, unei matze mai greu... ma rog, cine crede ca merge, sa incerce.
Dar, nu sufletului si nu intuitiei. Si nici prietenilor. Cu care, mai devreme sau mai tarziu, daca e ce trebuie la mijloc, se leaga "maioneza", cum nici cea din oua, mustar si lamaie nu ar indrazni vreodata sa viseze.
Cu ce am mers pe suflet anul asta a meritat complet. Cu ce am mers pe intuitie, iar a meritat, doar ca nu am ascultat-o de fiecare data si de absolut fiecare data cand nu am facut-o, m-am ars.
Asa ca.... desi e tentant sa scriu ceva mini-roman pe tema asta, as zice in final de 2013 ca sufletul si intuitia ne tin pe linia de plutire emotionala. Uitam uneori de ele, ne amintim doar cand ne costa, cand luam un par in dinti, cum ar veni. Cand fasiile sunt mai adanc taiate cu lama decat cu cutitul. Ca doar, stim cu totii, alea de lama dor mai tare.
Dincolo de asta, bucuriile din 2013 sunt revedincate tot pe partea de suflet, chiar daca aici intervine si rationalul. Si misticul. Si credinta. Si reusitele profesionale. Si un rasarit sau un caine sau un om. Sau o deasa trecere de cale ferata cu spaima ca vine trenul si ai reusit de fiecare data:)
Bucuriile sunt rare in ziua de azi, daca le socotesti pe tot anul si esti corect, poate ies la o mana. Cine e norocos trece si la cealalta. Acum, ca e stanga sau dreapta, depinde de fiecare, eu prefer varianta indienilor bastinasi exterminati in masa de prietenii de peste Ocean: pe stanga e inima si argintul.
Pun in balanta bucurii si tristeti, neimpliniri si sperante, pacate, suparari si pierderi, regasiri si suflete duse la cer, rugaciuni si ingenunchieri, multumuri si recunostinta. Cred ca ies pe plus in 2013, chiar daca greutatea unei omniprezente suferinte incearca sa-mi spuna altceva. Ma copleseste, ca si cum am fi obligati sa tinem minte doar durerea, insuccesul, o cearta, un cuvant greu, o cadere in genunchi, o renuntare.
Nu, nu suntem obligati de nimeni sa tinem minte asta in primul rand. E doar alegerea noastra.
Oricat de greu a fost 2013 pentru mine in acest moment aleg sa tin minte felul in care sufletul mi-e plin in aceasta secunda de bun si frumos. De recastigarea unor oameni, de emotia ca peste doua ore vine popa cu crucea, pe care nu am mai simtit-o de cand eram copil, de felul in care am atins varful muntelui, nu de cat de greu a fost pana acolo, de lamuririle cu raspunsuri pentru suflet din viata, de noii oameni din viata mea, de vechii buni si dragi oameni din viata mea, de felul in care nepotelul meu s-a intors sa mai imi dea cinci pupipi la lift, desi ne pupasem inca pe atata inainte, de bunatatea mamei, care ma scoate din minti de multe ori, de felul in care imi iubesc sora, acel fel unic, dar si de bunici, de tata, de cockerul actual si cel de pe un nor. De tot ce a fost putin in 2013, dar atat de intens, incat nu pot incheia altfel decat asa: cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele.
La Multi Ani copii frumosi.