Thursday, February 21, 2013

Degete. 5. Maximum 5?

N-am inteles niciodata foarte bine prietenia. Mai ales cea povestita.
Am crezut ca ajunge sa ai prieteni cat degete la o mana totdeauna, pentru ca teoria aia nu a inselat niciodata. Fireste ca nu e chiar asa. Prieteni sunt si cei cu care nu te vezi 100 de ani si le iei pe toate de unde au ramas. Tot fireste este ca, tot acei prieteni pleaca in ale lor, tu in ale tale, te vezi tot peste 100 de ani, dar daca ai trai zilnic impreuna, poate nu ar fi la fel. Nu se stie, n-am trait, nu pot demonstra. Asa ca, acei prieteni sunt la locul lor sfant.
Buuuuuun
Vin la rand cei care, teoretic, sunt prieteni (peste 5 degete), dar nu i-ai verificat niciodata daca ti-au adus sau nu algocalmin la 4 dimineata. Poate iti aduc, poate nu. Uneori, daca te gandesti cu adevarat, te si temi sa faci asta. Si pentru ca te temi, poate nici nu iese, dar si pentru ca ii ai pe cei maximum 5 pe care te bazezi.
Culmea e ca cei 5, degetele, nu au nevoie de verificari. Stii asta, nu trebuie sa suni sa testezi. Dar, si mai culmea, este ca celelalte degete, 5-10-15-200, fiecare cate mai are, peste cele 5 de baza, clameaza prietenia. Vorbesc despre asta. Sau, ma rog, unii dintre ei.
Ce poti face? Mai vin la rand si cei despre care astia 5-10-15-200 spun ca "vezi, lui X, Y, Z ii pasa, nu intelegi cati oameni sunt carora le pasa de tine".
Really?
Foarte putini prieteni am. FOARTE PUTINI. Urasc ideea de caps lock. Ii stiu eu bine si pe aia de la distanta, dar sunt la distanta, sa nu uitam. Mi-e dor de ei de ma ia naiba, dar nu sunt aici. Nu e vina lor si nici a mea. Asta e viata. Cei care sunt aici au vietile lor, dar aia cu algocalminul stiu sigur ca e valabila. Alea 5 degete, cum ar veni. Maxim.
Nu stiu ce intelege lumea astazi prin prietenie, habar n-am si nici nu ma intereseaza. Am apucat sa inteleg cumva, nu stiu cum, ca povestea asta cu prietenia e mai durabila decat orice in viata. Orgasm, sot, sotie, copii, viata, moarte, avere - egal zero in timp. IN TIMP.Ah, da. Trebuie traite toate, de la copii, cu bucuriile incredibile pe care le aduc, pana la toate grijile, nu doar bucuriile, pe care le aduce o astfel de experienta unica.
Toate au timpul lor si fiecare deget trebuie sa-si traiasca viata lui de deget. Asa am inteles eu pana acum, desi "degetele" din viata mea ma contrazic oarecum. Doar oarecum. Sunt exceptia de la regula. Foarte posibil sa fi inteles gresit. Nu va contrazic deloc. Doar ca depinde in ce faza a vietii suntem fiecare, ce primim de la Dumnezeu si cum stim sa intelegem liberul arbitru. Copiii sunt totul, dar nu tot pe lumea asta.
Traiti dragilor, daca aveti prieteni, bucurati-va de ei, oferiti-le ganduri bune. Faceti palma caus si nu-i mai lasati sa plece. Daca aveti norocul sa-i gasiti. Daca.
PS Rog entitatile care nu se apropie de notiunea de deget sa nu se creada mai mult decat atat. Sa nu mai pozeze in deget, cand nu au ajuns nici macar la stadiul de buric de deget (care e foarte important, de altfel, dar nu indeajuns, dupa cum stim cu totii).
sursa foto: foto: www.healthtap.com