Saturday, June 22, 2013

Apa de ploaie

Iubirea nu e ceva hazliu si nici disparut din lumea asta. E acolo, unde e locul ei, in stomac cu fluturi, dupa ani de zile, dar si in picioarele goale dintr-o balta.
Mi-a venit sa scriu, pentru ca m-am dus la geamul larg deschis pe toata durata unei ploi faine de vara, si pe jos era o balta. Apa calda, faina, picioare scufundate in apa dumnezeiasca, venita de sus, in casa mea.
Asta n-o poti cere, ca nu merge cu "garcon, ada o bere". Apa e acolo inca, nici n-o s-o sterg, e faina, e de sus, e calda, buna si moale. E apa cu care ma spala buni pe cap, dupa ce punea musetel in ea.
Revenind...
Merge jazz-ul si gandul nu zboara decat la iubire. Mi-e plin sufletul in seara asta de iubire. E mare lucru, nu primim asta prea des. Unii avem parte, altii rar, altii deloc.
M-am tot intrebat de-a lungul vremii kestii despre cuvantul asta, iubire. Adica, e la fel sa iubesti un om, un caine, un zambet, o floare, un nor, un apus, o inmormantare demna, o rama necalcata de nimeni dupa ploaie? Iubim idei, iubim oameni, iubim animale, iubim mirosuri, iubim amintiri, iubim ganduri, iubim felul in care ne-am vindecat de rau? Adica, fiecare are o iubire intr-un fel sau iubirea e un sentiment unic, acela pe care, sper, ca l-am cunoscut cu totii? Cel care ne umple sufletul si da pe afara ca laptele din oala?
Cum e?
Mie mi se umple sufletul si cand vad oamenii pe care ii iubesc, dar si cand vad cockerul invartindu-se ca titirezul de bucurie ca am ajuns la el. Si cand vad prima cicibota prin martie, si cand norii vin sau pleaca, fix cum vreau eu. Iubesc si cicibota aia, si norii, la fel. In suflet, e plin, full. Sentimentul e complet. Ceva gen fluturi la prima indragostire. Gaini pe piele.
Iubirea mi se pare statornica. Nu zburand, plecand, venind, facand ce vrea ea. Chiar cred ca orice ne provoaca emotii si gaini, tot timpul, se poate numi iubire, desi e mult de povestit pe tema asta.
E foarte posibil sa fiu complet pe aratura, daca am simtit ca iubesc momentul in care am stat cu talpile in apa de ploaie din casa, de sub geam, pe gresie. Era calda si faina si cadou. Asta am simtit, si gata. Am iubit secunda aia, cu gainile adiacente.
S-ar putea sa stiu ce inseamna iubirea, dar orice cred eu ca inseamna, la mine dureaza. C-or fi ramele deshidratate de pe strazi, cockerul, oamenii, soarele, caii (foarte importanti, si daca primesc o copita, pe ei ii iubesc la infinit), umbrele uneori, aerul dupa ploaie, revenirile, lacrimile, ca si ele trebuie iubite, puii de leu, tigru sau ghepard, felul in care graul se leagana, freziile, privirile, vantul, copacii solitari si curajosi, ratustele..... chiar si iubirea dupa iertare are rostul ei.
Zic si eu, ca omul plin de iubire. Or, oamenii cand sunt asa, pot spune orice, sunt iertati:)