Saturday, September 23, 2006

why not?

why not?

Fumez si beau. Fumez. Astept sa fie nevoie de mine, astept si pling. Astept. Secundele s-au condensat, au intrat unele in altele, nici o respiratie calda, nici o umbra, nici macar senzatia ca nu-i adevarat. Timpa si mecanica. Ma misc si ma prefac destul de bine ca tot ce conteaza sunt amintirile si bucuriile. Nu durerea, nu amintirile dureroase, nu golul, nu privirea, nu mirosul sau corpul devenit din ce in ce mai hidos. Nici singele prelins pe hainele mele si in nici un caz starea de (aproape) coma. Nu, astea nu conteaza.
Doar fumez. Ce rost are sa mai beau? Mi-e rau oricum. Mi-e rau de mine si de toata nedreptatea, de banala rugaciune sau pactul cu Divinitatea. De Steaua care pierde, pentru ca asa m-am rugat, doar sa scape mogildeata. Ce afacere oi fi facut? A pierdut si Steaua, iar mogildeata nu mai e.
Peste toate astept telefonul....care, normal, imi dadea totdeauna peste cap programul..."du-te scoate-l pe tomi"...sigur, o sa ma duc...o sa bombanesc in continuare, dar o sa ma duc...doar ca zgarda e aici, linga luminare, linga bucatica de blanita, linga privirea AIA...unde te-ai dus, pui scump?