Sunday, July 05, 2015

Happy 69

Se intampla lucruri in viata oamenilor, chiar si invitatii la ziua de nastere a vecinei
Vecina mea este geniala, a implinit ieri 69 de ani, operata de vreo sapte ori, cancer si altele, dar nu se lasa
Injura ca birjarul toata ziua, dar .... merge la biserica zilnic, adica si maslu miercurea, din ala de cel putin 2 ore, iar duminica e prezenta de la 9.30 si sta in picioare pana e gata slujba. in picioare. plus haine de zici ca e nasa. de fiecare data
Popa stie ca injura, l-a informat la fiecare spovedanie:), in rest... din pensia de 8 milioane ajuta tot felul de persoane sau rude, merita sau nu, e alta poveste, ea e convinsa ca asa trebuie, asa ca de multe ori mananca paine cu slanina, pentru ca nu mai are bani; eu ii tot spun ca atunci cand va merge in Rai, clar o ia Sf. Petru peste rand; rade si isi tot da banii, pe care nu-i mai vede ever inapoi
Astazi.... a fost ca Revelionul:)
A vrut ea sa aiba tot ce isi doreste de ziua ei de nastere, la 69 de ani, adica: toba, kaiser, sunca, slanina, salam, carnati prajiti, cas de oaie, cas de vaca si niste rosii, castraveti, un pic de ceapa verde; plus o salata de cartofi cu ceapa si maioneza, de batut copiii ce buna a fost
Ne-am petrecut excelent, ea, mama, eu, cockerul
Ele doua, mama mai ales, au zis bancuri dinainte de Revolutie, incredibil:) nu le pot reproduce ca e spatiu public:)
Am ras, am ascultat cum era sa fii copil acum 40 de ani, am depanat, am plans undeva, a fost greu in vremurile alea, am rasfatat cockerul si am baut o tuica buna inainte de masa
La un moment dat ma uitam la ele, indiferent ce povesteau, de fapt traisera aceleasi vremuri grele
Zicea vecina: am lucrat la Clujana, bateam 30 de cuie la fiecare calapod si aveam norma de 50 de perechi pe zi; lucram cu pufoaica iarna, nici nu mai imi simteam degetele, cui ii pasa?
Mama, cu ale ei din comert, cum venea militia economica si te controla la orice, dar a reusit sa nu o "comita" vreodata, desi era sefa
N-as fi crezut ca te poti simti asa, trei fete si un cocker
Ma uitam la ele, au fost fete frumoase in tineretea lor, cu siguranta se vede si la batranete asa ceva, oare noi vom putea fi la fel de faini la 69?
La Multi Ani, Mariana! Ce zi frumoasa mi-ai oferit, multumesc!

Saturday, May 30, 2015

19

Cu taţii de fete e un pic mai complicat. Pleaca ei la un moment dat în treaba lor, pe un nor, presupun că ceruţi, dacă se întâmplă la 56 de ani
Fiecare genunchi julit în viaţă nu mai e pupat la fel ca inainte, nu pentru că nu s-ar pansa şi respecta toate rigorile medicaleTaţii de fete au tresăriri în somn, complet anormale, au zbateri, gânduri, planuri, spaime... cumva altfel decat taţii de băieţi
Taţii de fete le lasă la petreceri, n-au ce face de la o vreme, dar stau, fumând sau nu, în geamul de la bucătărie până vin acasă, la 4 sau 5 sau 8 dimineaţa, fără a arăta asta
Taţii de fete, când ele vor ceva, urăsc expresia împrumutată "fă-mi hatârul"
Şi când vii cu gaşca de la baschet strigă: hai acasă, e gata mămăliga, doar să te facă de râs, ca nu cumva să i te ia vreunul
Ei merg la serviciu, vin acasă, îşi trăiesc zilele şi nopţile doar pentru a-şi apăra fata...fetele....
Gătesc musaca, joacă mâţă pe după masa din sufrageria intangibilă, spun poveşti inventate cu brontozauri si vulpea înşelată în piaţă, gâdilă tălpile până la somn, beau ţuică amară de portocale din producţia proprie, în beci, cu posibili pretendenţi doar ca să afle ce vor, croşetează, spală haine, se ceartă cu nevasta pentru un iepure sau un pui de câine, că "aşa vrea fata", la 18 ani încă învelesc de noapte bună şi râd...şi plâng... şi nu le e ruşine de lacrimi
Iar când e vorba de cacao cu lapte, sigur e răcită în trei ape înainte de a fi oferită
Şi.. într-o zi e gata totul
Şi.. tot trece timpul...
Şi... nimic nu s-a schimbat după 19 ani


am aprins lumânarea devreme azi
la câteva ore am aflat de Dado Arnautovic
să vă ierte si odihnească în pace bunul Dumnezeu pe amândoi



Tuesday, March 10, 2015

de-a sertarul gol
Asa se intampla cand obosesc talpile de mers la cimitir, si nu de pomenit, ci de ingropat. Este cate o vreme cand parca toti ai nostri pleaca, dar toti, in acelasi timp. Intelesi oare?
O data, de doua ori, de trei, de .... cate flori ar mai trebui sa fie? Cate lacrimi care nu mai vin?
Te uiti in jur tamp, e tras cu cheia totul, deja stii bine: haine alese cu o seara inainte, ora de plecare, locul de unde iei coroana, pasii pe care ii faci fix cand treci poarta cimitirului, privirile goale, predica, nu-ti mai pui intrebari existentiale, de ce ai mai face asta?
Incerci prostii din alea: asa e viata! Pai da, asa si e. Doar ca nu o prea luam in seama si poate nici nu iubim cand si cat ar trebui. Pai da, de unde sa stii cine se duce si cum sa organizezi iubirea? Eh, surpriza! Poate uneori, macar, poate zilnic, alteori, poate tot timpul.... cine poate sti? Cert este ca nu ne place durerea si nu ne plac nici regretele. Ne enerveaza chiar, atunci cand ne dau tarcoale si nu le putem "manageria".
Cum, cum sa rezolvam felul in care ducem dorul, dar nu facem mare lucru - ca job, ca stres, ca banci, ca povesti, ca vecini, ca bani, ca nu stiu ce au mai facut copiii sau nevasta sau soacra sau ... - si ne trezim ca a trecut timp mult de cand nu am vazut pe cineva drag?
Avem cu totii in suflet oameni dragi "de pe vremuri", care sunt bine pusi acolo, in scrinul secret, nu-i asa?
Intr-o zi mor. Si tot asa, si tot asa...
Ati deschis vreodata un sertar gol?
foto: getty images

Saturday, February 28, 2015

Hei cosar, cosar
Nu stiu ce mi-a venit, am mers la cimitir sa pun martisoare. Poate o fi vreun obicei undeva, nu cunosc, dar asa m-am trezit. Am ales cosari. Asta stiu eu despre martisoare cel mai bine. Ma gandeam ca tata si ceilalti la care am mers, care poate joaca o carte pe vreun nor, vor avea noroc la potul cel mare:)

Pamant reavan, greu de facere, mirositor de viata noua (ciudat cum suna, nu?) am gasit pe morminte. Adanc de infipt lumanari albe si grele de flacara, pentru care in alti ani trebuia scormonit greu pentru a sta drepte.
Am mai curatat un pic de uscaturi si ma uitam cu uimire cum brandusele si-au scos capul deja, lalele pitice, curioase si ele, narcisele se faceau ca ploua un pic, dar erau aproape de lumina, iar in coltul unde este pamant din mormantul lui buni, scumpa pamantului, dar si un pic de Tomi cockerul, se luptau lalelele mari. De cateva zile era inca zapada.
Am aprins o tigara, cealalta am infipt-o in pamantul primitor, am turnat si o gura de tuica acolo si am stat asa.... in soare... eu cu tata... fumand si band  tuica... exact ca inainte sa se duca, doar ca atunci era carpati fara filtru....buni si Tomi se uitau la noi zambind sau, cel putin, asa mi s-a parut.
Nu am putut sa zic Tatal nostru cu glas tare, nu mergea. Sau cine stie? Nu am putut, nu am vrut. Ma gandeam ca nu trebuie sa stie nimeni inafara de mine, tati, buni si Tomi cum e cu povestitul zilnic, in gasca, in gand.
L-am zis dupa vreo trei incercari, dar ma tot uitam cum, naiba sa-i ia pe astia de la Marlboro, tigara s-a stins pe la jumatate, stand in picioare in pamant. Nu s-a mai intamplat, de aproape 19 ani ardea pana la capat, scrum drept, indiferent de ploaie, vant, zapada si tot asa....
Stiu sigur ca tata o fumeaza cu sete si acum, deci clar tine de prostia firmei cu tigarile care se sting singure etc. Poate ar merita sa-i dau in judecata, pana la urma e vorba de tata, un om care fuma carpati fara pana lungimea era egala cu latimea si nu cred ca are vreo importanta ca nu e cumparator si consumator activ:)
In rest... foarte fain arata totul acolo la capul lui, cum ar veni, cosarul martisor cu fir alb-rosu, tigara Marlboro din pachet alb-rosu, pamant negru, reavan, doritor de viata, facator de viata, crucea neagra, soarele, linistea, lumanarile cu flacara lor intrebatoare de genul: da, stim ce vrei de la noi, putem macar de data asta sa oferim si altceva?
Si, da! Mi-au oferit in acelasi timp si bucuria reinvierii pamantului, a vietii, a sufletului, poate.
Pe tata il plang in multe alte momente, de la cand fac stiri si pana la dans, dar se intampla sa nu fac asta fix la mormantul lui, poate si pentru ca e doar o formalitate pentru mine a merge acolo.
Tati, tu nu esti acolo, stii bine. La fel cum stii fix acum ca vine primavara. Iar. Tot fara tine. Dar vine. E viata. Pur si simplu, doar viata. Si ma gandesc la tine in fiecare zi, si la buni, si la Tomi, si la norul vostru, si sunt invidioasa. Dar, ti-am pus cosar, sa nu indraznesti sa pierzi la remy, carti sau habar n-am ce ai mai putea juca in Rai.
PS Tati si buni, sa stiti ca lacrimoarele inca nu au iesit pe mormant, dar nici mult nu mai au.