Friday, May 04, 2012

Liberi .....?
Ieri, stim cu totii, a fost Ziua Libertatii Presei, pe care am resimtit-o mult mai trista ca in alti ani. In Romania, suna aproape ca un pleonasm, poate cu exceptia redactiilor mici, in care de multe ori lucreaza oameni profesionisti, dar greu vizibili.
Nu e deloc bine sa fii ziarist in zilele astea, mi se pare cel mai greu sa lucrezi intr-o redactie inregimentata, indiferent cum, de la politic la interese financiare. Sa ai subiecte bune, surse, curaj si sa n-ai unde publica, mi se pare cea mai umilitoare traire din prezentul presei romanesti. Mai e si cazul dosarelor de santaj contra publicitate, cam rare in ultima perioada, dar se pare ca inca existente. Mai e si cazul ziaristului tanar angajat pe 5-6 milioane de lei, cu contract de drepturi de autor, caruia i se da "libertatea" de a munci si in alte locuri, pe aceiasi bani, asa ca toti angajatorii cred ca s-au spalat pe maini. "Las ca tot aduna 20 de milioane cumva, nu e rau!". Ba e cam rau, i-as contrazice. Tineri fara experienta, care dau stiri la gramada, neverificate, copy-paste, fara deontologie, fara interes real pentru meseria asta superba, pentru ca trebuie sa fuga la celalalt sau celelalte joburi. Mai e si cazul ziaristului, care a fost toata viata sef, desi daca il pui sa scrie o ancheta, s-ar putea sa ai surprize. Banul merge, mare si mult, iar amaratii care fac teren pana le iese pe nas, asteapta vesnicele amanari ale chenzinei. Dar, mai e si ziaristul onest, chiar cred ca mai exista, dedicat, respectand meseria sa, murind de foame de multe ori, traind din imprumuturi si din bunavointa prietenilor, dar care nu renunta. Iubeste ce face si vrea sa schimbe lumea.

Am vorbit mai mult despre ziaristul simplu, pentru ca el formeaza roata mare, angrenajul, e rotita aceea fara de care nu se misca nimic. De Ziua Libertatii Presei mi-a parut cel mai rau chiar pentru aceste rotite. Multi dintre ei au parasit presa, oameni talentati, poate unii cu pretentii prea mari, poate altii satui de haituiala zilnica, fara un program de oameni normali, fara Sarbatori, week-end-uri, prieteni din afara jobului etc. Imi pare rau si pentru acestia, dar ma gandesc ca macar unii au gasit alte joburi, in care calitatile sa le fie de folos. Exista si destui care nu au reusit. Iar inapoi, greu te mai primeste cineva pe criza asta interminabila. Mai exista si cei dati afara, din diverse motive si tind sa cred ca cel principal nu este lipsa de talent sau lenea. Aceia vor ramane toata viata cu un gust amar, cand vor auzi de presa. Si e pacat! E o meserie superba, care cere multe sacrificii, e adevarat, dar daca poti s-o faci cum trebuie, "dupa ghidul BBC":), vei fi prins pe viata de farmecul ei.
Azi e prima zi dupa cea a Libertatii Presei. Vreau sa cred ca e prima zi in care nu ne pierdem speranta. Ziaristii asteapta vremuri mai bune, sa-si faca meseria, sa nu mai minta, sa nu mai plece capul, sa-si ia un salariu decent, pe merit si la timp, si sa fie din nou respectati ca breasla. In prezent, din pacate, respectul e un cuvant strain in Romania pentru scriitorii cu cerneala pe pagini mari de ziar. Si, desigur, nici pentru cei din online nu e mai mare. Capul sus, mai trecem cumva un hop!
foto: dad.ie
dupa o zi cretina, cu de toate, m-am asezat la tv pe la 12 noaptea, am zis sa ma delectez cu national geographic, nu m-am uitat demult; wrong decision, desi parea promitator, ca am tot vazut din astea cu "ultimii lei"; de data asta, documentar de 2 ore, leoaica batuta de gasca ei, cu 3 pui, trece inot cu ei o gramada de apa, unul halit de un crocododil; se aseaza pe insula parasita, vine turma de bivoli, puii mor de foame, cand vaneaza vin fostele colege de batai, intre timp, turma de bivoli ucide un pui si ii rupe coloana celuilalt; cand se intoarce mama, desigur ca el se tara prin iarba, cu jumatate de corp mort si national geographic filmeaza totul, prim-plan, plansete, gemete, taras dupa leoaica, mama se cara, desigur, nu avea ce sa mai faca; dar national geographic persista cu puiul; nici nu mai conteaza cum s-a terminat, ce batuta le-a tras la fostele si ce-a facut cu bivolii dupa; ma uit de ani de la zile national geographic, dar asta a fost penibil; sa va ia dracu cu documentarul vostru in care ati preamarit suferinta in prim-plan; ca africa e cruda, da, stim cu totii, dar nu transformati natura in ce fac oamenii cu lumea lor, adica isi bat joc de suferinta; PENIBIL

PS la final, ca sa fie multumiti si fraierii romantici si naivi ca mine, a devenit regina haitei si si-a gasit puiul "cica" ucis de bivoli; e un documentar ultrapremiat anul trecut, care strange fonduri chiar pentru protectia leilor