Saturday, September 23, 2006

why not?

why not?

Fumez si beau. Fumez. Astept sa fie nevoie de mine, astept si pling. Astept. Secundele s-au condensat, au intrat unele in altele, nici o respiratie calda, nici o umbra, nici macar senzatia ca nu-i adevarat. Timpa si mecanica. Ma misc si ma prefac destul de bine ca tot ce conteaza sunt amintirile si bucuriile. Nu durerea, nu amintirile dureroase, nu golul, nu privirea, nu mirosul sau corpul devenit din ce in ce mai hidos. Nici singele prelins pe hainele mele si in nici un caz starea de (aproape) coma. Nu, astea nu conteaza.
Doar fumez. Ce rost are sa mai beau? Mi-e rau oricum. Mi-e rau de mine si de toata nedreptatea, de banala rugaciune sau pactul cu Divinitatea. De Steaua care pierde, pentru ca asa m-am rugat, doar sa scape mogildeata. Ce afacere oi fi facut? A pierdut si Steaua, iar mogildeata nu mai e.
Peste toate astept telefonul....care, normal, imi dadea totdeauna peste cap programul..."du-te scoate-l pe tomi"...sigur, o sa ma duc...o sa bombanesc in continuare, dar o sa ma duc...doar ca zgarda e aici, linga luminare, linga bucatica de blanita, linga privirea AIA...unde te-ai dus, pui scump?

Thursday, September 21, 2006

why not?

De ce iubim cateii?

Era o vorba: cind ciinele a ris pentru prima data, Dumnezeu l-a facut om.
Omul meu se duce, incet-incet, strigator la cer de trist, fara sa rida, fara sa plinga. Pur si simplu se duce. Iar eu, ciinele care nu am ris niciodata, nu pot face nimic. Privesc si atit. Pling si atit. Injur si atit. Ma rog si atit.
Omulet, niciodata n-am iubit mai mult o fiinta decit pe tine. Si acum, doar scriu. Sa ma veghezi de unde mergi, sa rizi si sa-ti amintesti cum iti spuneam "Gunoiule", iar tu erai fericit! Pui scump....