Saturday, March 29, 2014

Cand te faci ca fugi de acasa....
Pe la vreo 6 ani am fost de acord sa ma aduca ai mei acasa, la Cluj, de la bunicii din Lechinta unde am trait toata povestea vietii mele, irepetabila. Au mai avut ei tentative, dar avand in vedere ca ma adresam lor cu "nenea" si "tanti" si ma puteau ademeni din culcusul viteilor doar cu guma de mestecat poloneza in forma de tigara.... greu....
Metropola, pentru mine la acea vreme, m-a lasat rece. Sigur ca au urmat episoade in acea vara care mai de care, am mai scris, cum ar fi cel cu zburatul intr-o oala de la etajul 9, dar s-a apropiat scoala.
Generala 6. In buza padurii. Unde vedeam caprioare pe geamul clasei la acea vreme. Din prima am stat in banca premiantilor, prima pe randul din mijloc. Desi veneam de la tara stiam engleza ca pe apa. Comunistii nu au fost atat de prosti pe cat se spune acum. La gradinita din Lechinta am facut parte dintr-un program de invatat limba engleza in comunele patriei, asa ca la 5 ani jucam intr-o piesa de teatru in limba prietenului Shakespeare. Am fost anotimpul vara:) In fine
Doar pe acest considerent, direct in prima banca. Adevarul este ca la cum cantam scotianul My Bonny is over the ocean si meritam. Buuuuuun
Dupa nici doua saptamani eram deja in ultima banca, cu tiganul clasei. Asa era pe atunci. El, saracul, foarte fericit, ca nu mai e ostracizat, eu, distrusa. Intre timp ii cotonogisem pe cativa, tras de par etc. Asta a fost pedeapsa. In carnetul de elev era plin deja de reclamatii pentru parinti.

Apogeul a fost atins cand am luat nota 3 la caligrafie, desi stateam deja in ultima banca, pedeapasa mai grava nu era. Scriam frumos, eram perfecta la bastonase, toate randurile erau aranjate cu rigla. Daaaaar.... mi-am dat lucrarea de control, adica doua randuri de bastonase, doua de linii oblice spre dreapta, doua de randuri oblice spre stanga, la copiat. Colegului Mihai Starinsky. Nota 3 direct, scoasa din clasa, scris in carnet.
Well, am mers acasa, grea decizie am avut de luat. Am transformat nota 3 in 8, nici nu era greu, am facut doar un alt 3 in oglinda. Au trecut saptamanile, doua sedinte cu parintii la care ai mei nu au mers, pentru ca nu i-a anuntat nimeni. Adica, eu.
A venit si sedinta in care au aflat.
Stateam in camera mea ca sfintii pe pereti, stiam ca am comis-o rau. A venit bunul de tata, s-a uitat la ghiozdanul meu bleu cu Donald pe care tot incercam sa-l mototolesc si a zis doar atat: Uite ce e. Daca nu-ti place scoala si iti bati joc de ea, nu trebuie sa mai mergi. Am uns-o deja cu slanina sa o manance cainii. Nu e pentru tine, asa ca nu mai mergi de maine.
Distrusa. M-am urcat pe geam, amenintam ca ma arunc, tata impasibil, cum s-o fi abtinut? Ma uitam de la etajul 9 inspre scoala, vedeam doar varfurile copacilor din padure. Imi inchipuiam deja cum cainii o mananca, incepand de jos, de unde era partea aia zugravita cu bleumarin si parca auzeam cum o doare. M-am apucat de bocit, dar asa, de-a naibii. Am zis: daca ai uns scoala cu slanina, plec de acasa. Tata, simplu: pleaca.
M-am dus la dulap, tata mi-a dat un sac de nylon transparent, am pus ce haine credeam eu, ceva jucarii, abacul, ghiozdanul deasupra, am lua sacul in spate. Nu m-am uitat inapoi. Mi-a deschis usa. Nu m-a lasat sa merg cu liftul. Am carat sacul pe scari 9 etaje. Am iesit triumfatoare din bloc, m-am uitat in jur, bezna. Liniste. Nimeni. Eu cu sacul.
Am stat ceva vreme pe scarile alea, muream de frica, dar nu m-as fi intors nici sa ma tai.
Oi fi adormit, nu stiu, m-am trezit in casa, a doua zi dimineata. Am avut o sedinta, tata la cafea, eu pe scaunelul mic din bucatarie. Mama se facea ca nu e prin zona.
Atunci am invatat ce inseamna scoala, intr-un fel, dar si ce inseamna ca nu esti de capul tau si sunt oameni carora le pasa de tine orice prostii faci. Am terminat clasa intii cu premiul I si coronita. Sigur ca am continuat sa fac prostii si sa am carnetul plin de reclamatii. Dar, am salvat scoala. Nu au mancat-o cainii:)
Acum e Sectie de Politie si merg acolo sa votez. Fix in aceeasi sala de clasa unde am luat prima data premiul intii. O fi o prostie, poate, si in afara subiectului, dar de cate ori merg la vot, tot caut cu privirea caprioarele alea care atunci veneau pana in buza scolii.