Wednesday, May 30, 2012

Pritax sau... nesimtiti, mai nou

Imediat dupa celebra Revolutie am devenit client fidel PRITAX. Mare inventie, chiar aveau bun simt, chiar erau ca afara. Pe multi dintre ei i-am cunoscut personal. Am devenit clientul casei, cum ar veni.

A trecut vremea, ca-n orice poveste.

Si, vine, 30 mai... la 0.40. In buricul targului, din toata coada de masini goale, pe criza asta, un singur Pritax. Eu, happy, ca proasta..... el, blond, figurant, distrus ca e sofer cand ar fi putut fi Mark Zuckerberg, ratat, desigur. Vorbea la telefon. Il intreb ca o fraiera, care nu mai are 20 de ani, nici mini si nici chef sa gadile un prost blond nepoliticos: e liber? Se stramba, cercopitecul pamantului, pe care l-am deranjat din agatarea vietii. Ma enervez, incerc sa deschid usa, le blocheaza pe toate si imi arata degetul. Stim cu totii care. Destept, blonzii totdeauna sunt speciali. Bun, sun la dispecerat, n-am facut din astea in 20 de ani, de cand circul cu Pritax. Il reclam. INDICATIV 330, evitati-l. Mai merg 100 de metri, cer alta masina.

Vine 332, minune, doar 2 cifre diferenta. Urc, nervoasa, nu-mi venea sa cred ce se intamplase, tot fabulez pe tema intamplarii de mai devreme. Ca firma are traditie, ca pana mea, ca s-a umplut de oameni de 2 lei in firma, ca tot asta... Soferul, desigur ca vorbea la telefonul mobil. Il rog sa termine, nu ma simt in siguranta asa, dupa ce alt „specialist” in domeniu m-a dus direct in Somes, facand acelasi lucru. Termina cu greu convorbirea, care era pe tema cum am protestat eu mai devreme cu colegul, desi aveau statie. Il rog tot drumul sa discute pe statie, nu pe mobil. Nici vorba. Se bosumfla. Ajungem la destinatie, ii spun ca m-a pus in pericol, ca sunt legi etc..... ma repede. DIN GRESEALA, trantesc usa, cand cobor. O deschide pe a lui si spune: DU-TE IN PIZDA MA-TII DE IDIOATA SI IA-TI CIUBUCUL DE 1 LEU. Da, sigur ca i-am spus de mama lui la fel.

Am ajuns in casa, am resunat, am reclamat din nou. Oi fi nebuna, nu?

1 comment:

Dan said...

Alături de toţi ceilalţi lucrători în serviciile publice, taximetriştii români au convingerea ca ei sunt cei care fac o favoare clienţilor, catadicsind să le ia banii. De unde şi lehamitea aceea de tip "hai, bă, treacă de la mine...". Aş face o listă de exemple care ar începe cu funcţionara de la adminstraţia financiară sau primărie, dar cred ca e mai simplu să recomand lecturarea CAEN-ul.